Feeds:
Articole
Comentarii

Acasă!

Sunt în tren. Merg spre București (acasă) dinspre acasă (Pildești)… 

Am avut întotdeauna și cred că o să am în continuare o afinitate pentru „acasă”. Pentru mine „acasă” e oriunde îmi sunt oamenii dragi. Iar locul în care am crescut va rămâne, indiferent cât timp va trece și unde îmi voi face căminul, unul din locurile foarte dragi sufletului meu.
Când vin acasă nu vin ca musafir, că atunci mi-ar lipsi ceva, ci vin ca un membru al casei (chiar dacă nu întotdeauna știu unde să mai găsesc nu știu ce obiect sau rânduiala lucrurilor).

Chiar dacă nu pot să îi ajut pe ai mei pe cât mi-aș dori (și tre să recunosc că sunt și momente în care nu îmi e dor să mă mai trezesc la 5-6 dimineața să merg la câmp), îmi place să contribui cu cât pot la treburile casei.

A fost foarte revigorant și împlinitor să spăl covoarele pe „prispă” (mi-am amintit cu drag de momentele în care mergeam cu căruța plină de covoare, pături și altele la Moldova, să le spălăm acolo pe bancă), să mănânc zmeură și castraveți direct din grădină, să pap prima roșie din producția de anul ăsta, să mătur prispele în timp ce afară ploua, să mă bucur de ploaia caldă de vară, să merg desculță prin iarbă și să stau pe bancă la aer. 

Am fost din nou copil. Așa mă simt în fiecare lună când vin acasă, la ai mei! 

Acum merg la celălalt „acasă”, la agitație, căldură, zgomot, acceptare, iubire și frumusețe în lucruri mici!

La voi cum e Acasă?

Cam așa m-au întâmpinat la birou colegele mele după ce m-am întors din concediu… Și au avut dreptate, chiar MĂ MĂRIT (la un moment dat)! Citește în continuare »

Un nou început…

Mi se întâmplă des să vreau să îmi aștern gândurile pe ”hârtie”, însă mi-e greu de fiecare dată să încep. Iar după ce încep nu îmi vine să mă mai opresc.

Mi-am propus la începutul anului să scriu mai des pe blog, însă până în momentul de față nu am făcut neapărat asta. Așa că zilele astea mi-am pus în minte să reîncep anul:D…și să schimb puțin și tipul de postări.

Nu renunț la a-mi pune sufletul pe foaie / la a-mi exprima sentimentele, că dacă scot asta nu mai sunt eu și nu m-ar mai caracteriza articolele de pe blog.

Ceea ce vreau să fac este legat și de faptul că de câteva luni am început să cochetez cu fotografia. Nu sunt fotograf și nici nu îmi propun neapărat asta, însă îmi place să mă joc cu aparatul și să văd ce pot surprinde.

Așa că de acum voi încerca să povestesc mai mult din aventurile noastre (G și Sabina/ SuperG și Vrăji) atât prin cuvinte, cât și prin imagini.

Stați aproape, va urma în curând minunata poveste (că a fost chiar de poveste) a cererii în căsătorie! Acuși!

Până atunci, însă, pupici!

ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

Deşi o parte dintre noi mai folosim cuvântul şi greşit, cu sensul de document ataşat (din eg. attachment), sensul lui este de fapt unul mult mai diferit. Este vorba de acel sentiment puternic care ne face să ne fie drag de o persoană sau un lucru.

Nu vă speriaţi, scopul articolului nu este să scoată în evidenţă sensul corect al cuvântului, ci este mai degrabă o destăinuire legată de aceste ataşamente pe care ni le creăm de-a lungul vieţii. Citește în continuare »

2016 şi 2017

Fiecare sfârşit de capitol cere şi o mică retrospectivă a lucrurilor ce s-au întâmplat, pentru a putea urmări dacă am reuşit sau nu să facem ce ne-am propus, dacă am mai lucrat la obiectivele noastre şi pentru a putea schimba ceva, dacă e nevoie.

Citește în continuare »

2015

2015 a fost un an plin de încercări şi provocări, dar dacă e să trag linie îmi dau seama că a fost totuşi un an frumos din multe puncte de vedere. Am învăţat multe, atât despre mine, cât şi despre ceilalţi, am depăşit momente dificile şi am încercat să mă bucur de momentele frumoase.

2015 a marcat/însemnat:

  • sfârşitul experienţei Erasmus – o experienţă de neuitat pentru mine, din mai multe motive: am întâlnit oameni frumoşi, mi-am făcut noi prieteni, am învăţat de la fiecare om întâlnit câte ceva, am văzut locuri minunate…
  • reîntoarcerea în Ericsson – a fost un an provocator la birou, cu bune şi rele, un an în care mi-au fost puse la încercare aptitudinile şi modul de a fi/reacţiona;
  • încercări în ceea ce priveşte sănătatea – încercări peste care am trecut cu bine, cu ajutorul oamenilor dragi ce mi-au fost alături (cărora le mulţumesc);
  • vizitarea diverselor locaţii din 4 ţări (Andora, Franţa – Pirinei, Spania – Barcelona & Madrid, Turcia – Istanbul & Izmir & Cappadocia);
  • depăşirea fricilor – zbor cu elicopterul şi cu balonul cu aer cald, vorbitul în faţa oamenilor, ţinerea de training-uri, managementul mai multor echipe de oameni faini;
  • schimbări la cercetaşi;
  • cunoaşterea multor oameni frumoşi;
  • începerea unui curs pentru dezvoltarea mea personală, curs pe care îmi doresc să îl urmez de ceva vreme;
  • întărirea relaţiei de cuplu – toate experienţele prin care am trecut, toate discuţiile în contradictoriu, lacrimile şi momentele minunate petrecute alături de iubitul meu au făcut ca relaţia noastră să devină mai puternică;
  • dezvoltarea introspecţiei şi a auto-cunoaşterii;
  • ….şi multe altele.

În 2015 am avut senzaţia de foarte multe ori că eram la pământ şi că tocmai atunci viaţa avea chef să îmi dea un şut în fund şi să îmi spună: „credeai că poţi să te ridici?”. Privind însă înapoi îmi dau seama că da, m-am ridicat de fiecare dată (singură, sau cu ajutorul oamenilor frumoşi pe care îi am aproape) şi că per ansamblu a fost un an plin de lecţii şi învăţături!

Sper ca 2016 să fie plin de experienţe minunate, trăite alături de oameni frumoşi, plin de împliniri, de zâmbete şi de linişte!

Un an minunat să aveţi, dragilor! Să reuşiţi să duceţi la îndeplinire tot ce vă propuneţi!

2015

Încercări…

Are viaţa asta un mod de a ne pune la încercare….. Se spune că Domnul nu ne dă mai mult decât putem duce şi se pare că acum îmi pune răbdarea şi puterea la încercare!

Yes, life happens [while I’am getting well]!