Planul Regional Scout – Ce și cum

Weekendul ce tocmai a trecut am participat la o întâlnire (”The Summit”) a organizațiilor de cercetași din Regiunea Europeană Scout, cu scopul de a lucra la dezvoltarea planului regional de acțiune al ESR (European Scout Region) pe următorii trei ani.

Summitul reprezintă primul pas în dezvoltarea acestui plan, având ca obiective principale generarea de idei, adunarea informațiilor din fiecare organizație/asociație de cercetași, definirea unor arii de interes și schițarea unor potențiale acțiuni pe fiecare din ele.

Au fost două zile pline de discuții, împărtășire de idei, schimb de informații și bune practici, asumare a faptului că avem lucruri de îmbunătățit (că nu suntem perfecți) și de conștientizare/asumare a nevoii de colaborare pentru a ne atinge obiectele comune la nivel de regiune.

Am început cu o sesiune în care Catarina, una din persoanele implicate în procesul de a transforma Cascais, un orășel din Portugalia, în Capitală Europeană a Tineretului, ne-a povestit despre proces, despre proiectele desfășurate în acest acest, despre implicarea cercetașilor și despre rezultatele obținute prin colaborarea diferitelor organizații și asociații care lucrează cu tinerii. A fost un discurs motivațional, care a setat cumva tonul pentru următoarele sesiuni din Summit.

Am continuat apoi cu o analiză PESTEL, prin care am analizat mediile externe care influențează implementarea unui proiect sau plan (acronimul vine de la P=Politic, E=Economic, S=Social, T=Tecnologic, E=Environmental/Mediu, L=Legal). Scopul a fost să identificăm factorii ce ne influențează, pentru a putea fi pregătiți să luăm acțiune în cazul unei schimbări, în loc să fim suprinși și să fie nevoie să re-acționăm.

Un lucru important de avut în vedere în brainstorming-ul pentru plan a fost să ne reamintim care este viziunea cercetășie pentru 2023. Pia ne-a povestit puțin despre asta și despre planul operațional WOSM/OMMS, prin care organizația mondială își propune să atingă obiectivele. 

Am continuat ziua cu o sesiune despre EuroVision 2023 și despre cum putem să traducem noi prioritățile strategice în acțiuni concrete pentru ESR. Ne-am împărțit în 6 echipe și am început să facem brainstorming pe fiecare din cele 6 direcții strategice: Youth Engagement/Implicarea tinerilor, Educational Methods/Metode educative, Diversity & Inclusion/Diversitate și incluziune, Social Impact/Impact social, Communications and External Relations/Comunicare și Relații externe și Governance/Guvernanță. În echipa în care am fost împărțită am discutat despre diversitate și incluziune, despre nevoia de a evalua și identifica grupurile excluse sau la care nu ajugem (în mod conștient sau inconștient, voit sau nu, atât în ceea ce privește aspectele de bani, cultură, educație, gen/sex). Vrem o organizație deschisă pentru toți – ce facem ca asta să devină o realitate?!?

     

Seria de workshopuri a continuat cu o analiză SWOT (Strengths/puncte forte, Weaknesses/puncte slabe, Opportunities/oportunități și Threats/amenințări). Am făcut un brainstorming prin care am identificat actori prezenți în fiecare din cele 4 grupe, după care am căutat cum putem transforma oportunitățile în puncte forte și amenințările în oportunități. Au fost discuții foarte interesante.

Ultima sesiune de sâmbătă a legat cumva toate analizele și discuțiile de până atunci – ținând cont de toate elementele identificate, ce arie/acțiune/element vrem să abordeze regiunea în următorul plan trienal. Ne-am grupat pe arii de interes și împreună am lucrat în a schița acțiuni concrete prin care vedem atinse obiectivele.

  

Ziua de sâmbătă s-a terminat cu o vizită la centrul scout din apropierea hotelului, unde exploratori și seniori ne-au întâmpinat și ne-au arătat sediul lor, alături de care am luat cina și cu care ne-am energizat puțin înainte de plecarea spre hotel. Mi-a plăcut că au săli separate pentru fiecare ramură de vârstă și fiecare sală e pictată și amenajată special pentru cadrul simbolic aferent ramurei de vârstă și nevoilor copiilor. Foarte fain!

   

Ziua de duminică am început-o cu o prezentare ținută de Radu, legată de WOSM Services, în care ne-a prezentat care sunt ariile și tipurile de servicii prin care WOSM susține și ajută Organizațiile de cercetași, după care am avut aceeași sarcină ca sâmbătă seara, lucrând în continuare la a defini/detalia arii de interes și acțiuni concrete.

Am venit acasă plină de încredere că procesul început este întradevăr unul care implică toate organizațiile din Regiunea Europeană Scout și că planul regional va reflecta nevoile și prioritățile lor. A fost un weekend foarte motivant, plin de energie, sinergie și de discuții interesante.

Procesul va continua până la anul în vară, iar din partea ONCR Oana va ține legătura cu ESR și celelalte NSOs/NSAs! Vă ținem la curent!

Paşi spre dezvoltare

„Bună. Numele meu e Sabina/Vrăji şi sunt cercetaş.” – cred că asta descrie foarte bine ce înseamnă pentru mine cercetăşia. A trecut mult timp de când era un hobby sau un mod de a-mi petrece timpul „liber” – a devenit o parte importantă din ce mă defineşte.

Anul acesta se fac 20 de ani de când am ajuns prima oară la cercetaşi. Sunt mulţi ani de provocări, experienţe minunate, oameni frumoşi, oportunităţi de învăţare şi dezvoltare, lacrimi şi zâmbete, râs cu gura până la urechi, de zile pe munte şi seri la foc de tabără, activităţi cu cei mici şi cei mari, ore muuulte de planificări şi rapoarte şi multe altele. Sunt părticele din ce însemn azi.

Am trecut prin toate ramurile de vârstă, am lucrat cu lupişorii (copii de 7-10 ani) şi exploratorii (tineri 15-18 ani), am fost şef de centru local, am înfiinţat un altul, am pregătit programe pentru lupişori, la nivel naţional, am contribuit la formarea adulţilor pentru a putea lucra cu cercetaşii şi am coordonat echipe. După toate aceastea în weekendul trecut am acceptat provocarea de a mă implica la nivel strategic în organizaţie, şi anume de a face parte din Consiliul Director (CD).

E frumos să vezi că ai sprijinul oamenilor de lângă tine şi votul de încredere al adulţilor din organizaţie. Cu atât mai mult cu cât conştientizez influenţa fiecărui om cu care m-am întâlnit în toţi aceşti ani la dezvoltarea mea.

Vor fi 3 ani plini de provocări, cu siguranţă, însă sunt convinsă că împreună cu ceilalţi membri din CD şi cu liderii din organizaţie vom reuşi să creştem şi să ne atingem obiectivele!

Eu sunt Gata oricând să dau tot ce am eu mai bun ca asta să se întâmple! Voi?

Tu îţi setezi obiective?

Povesteam zilele trecute cu Lidia, Anca și alți câțiva prieteni despre experiența din Ecuador, când Lidia mă întreabă dacă eu îmi setez obiective la început de an. Întrebarea m-a surprins puțin, sau mai bine zis m-a prins pe nepregătite, pentru că nu aș fi putut să dau un răspuns clar imediat.

Dacă e să fiu sinceră cu mine asta se întâmplă pentru că eu nu îmi setez obiective în sensul tradițional al cuvântului…. ci mai degrabă îmi propun 1-2 lucruri pentru dezvoltarea mea personală, la care să lucrez în fiecare an. Nu le-am trecut pe hârtie, nu sunt SMART şi nu cred că pot fi considerate „obiective” neapărat, însă sunt lucruri/obiceiuri/activităţi la care eu vreau să lucrez în decursul anului.

Am început acum vreo 3-4 ani să îmi propun să fac ceva pentru mine, pentru că simţeam că investesc foarte mult în voluntariat şi, deşi asta mă ajută să mă dezvolt, nu simţeam că investesc în lucruri pentru mine şi doar pentru mine. Voiam să fiu egoistă – să îmi iau puţin din timpul pe care îl dedic activităţilor la cercetaşi şi să fac ceva ce mă ajută pe mine. Sunt conştientă că fiecare lucru pe care l-am învăţat şi în care am investit în ultimii ani se reflectă şi în celelalte activităţi şi mă ajută să fiu mai bună în ceea ce fac – asta nu face decât să îmi întărească dorinţa să am cel puţin câte un proiect personal în fiecare an.

Acum doi an am investit în cursul de NLP, care m-a ajutat enorm să mă cunosc pe mine, să mă înţeleg şi să îi înţeleg mai bine pe cei din jurul meu, anul trecut au şcoala de şoferi şi voluntariatul în afara cercetăşiei, iar anul ăsta, dacă am putere şi sănătate, cursuri de canto şi (sper) dans.

Tu ţi-ai propus vreun obiectiv pe anul ăsta? Te-ai provocat să te dezvolţi în vreun domeniu?

Ştiu că deseori lucrurile nu par simple şi de atins, însă e important să faci paşi, oricât ar fi de mici, spre dezvoltarea ta. Nu te compara cu alţii, ci doar cu tine. Uită-te la tine şi decide ce vrei să continui să faci, pentru că îţi aduce împlinire, şi ce vrei să schimbi pentru că ŢIE nu îţi e bine. Marius ne spunea la un moment dat că obiectivele noastre cele mai mari, atunci când le formulăm, e bine să fie unice şi să pară imposibil de atins, pentru că dacă ni se par uşoare, atunci nu ne dorim suficient de mult să ne dezvoltăm.

Fii sincer cu tine şi fă ceva pentru sufleţelul tău, oricât ar fi de mic, ca să te pregăteşti pentru obiectivele alea mari şi minunate!

PS: ca să vedeţi cum lucrează universul/El, mesajul motivaţional de azi de la #Momentum e în acelaşi registru cu ce am scris mai sus:
“When something is important enough, you do it even if the odds are not in your favor.” (Când ceva e suficient de important, îl realizezi chiar dacă şansele nu sunt în favoarea ta) – Elon Musk

Mulțumesc!

Nu fac recenzii în general, însă astăzi vreau să vă vorbesc despre un roman cu foarte multe capitole. Unele capitole sunt foarte lungi, pline de urcușuri și coborâșuri, cu intrigi, momente de suspans, în timp ce altele sunt foarte scurte, sunt doar momente surprinse de suflet, care pot fi cuprinse într-un singur cuvânt, însă nu pot fi sumarizate printr-o singură emoție. Unele sunt mai triste, altele fericite – toate însă au o lecție de dat.

Nu vreau să vă povestesc însă acțiunea din roman, ci vreau să evidențiez recunoștința pentru fiecare dintre aceste capitole, pentru actorii principali și cei secundari care au făcut că acest roman numit „2017” să fie unul plin de povești minunate și lecții pe măsură!

Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu și Sf. Fecioare Maria pentru că m-au ocrotit și m-au ținut sănătoasă să pot trece prin toate experiențele și aventurile din 2017 cu zâmbetul pe buze și sufletul deschis!

Mulțumesc tuturor – sunteți minunați și sunt norocoasă să vă am în viața mea!

Haideți să scriem un nou roman extraordinar!

„Doamna profesoară?”

Au trecut 3 săptămâni de când sunt în Quito, Ecuador. 3 săptămâni cu provocări, surprize, multe îmbrăţişări şi dimineţi devreme (poate prea matinale pentru somnoroasa de mine)!

Acum două săptămâni am început voluntariatul la o şcoală de aici.